Iepurele din lumina farurilor

Îl vezi în Paris, în ochii tuturor trecătorilor, pe mimica lor ascuţită, în gurile lor fumegânde, în privirile lor deşănţate când îşi duc la gunoi, dimineaţa, în timp ce tu-ţi bei cafeaua pe o bancă, sticlele de vin de la desfrâul de cu seară.

Îl vezi când traversezi pe la semafor pe roşu şi luminile maşinilor ţi se opresc fix între ochi, prevestindu-ţi un fel de final clişeic în care nu mai crezi.

La masă, când îţi torni vinul, la casă, când plăteşti rochia cea nouă şi vânzătoarea îţi cere buletinul ca să se convingă de autenticitatea cărţii tale de credit scrisă în româneşte, pe stradă, când îţi aprinzi o ţigară din pachetul care te-a costat cât o cină în Centrul Vechi.

Când îţi întinzi crema pe faţă şi el îţi rânjeşte sfidător de cealaltă parte a oglinzii şi te simţi ca Alice, prea mică pentru lumea prea mare pentru speranţele ei, după ce înghiţise ciuperca fermecată.

La duş, când îţi freci pielea cu cel mai bun săpun din lume, doar-doar s-or duce mizeria lumilor adunate şi urmele degetelor lui.

Teiubesc, ţi-aş mai spune asta în fiecare zi, dar care-i înţelesul?

Photos: Mihaela Pascu

2 comments

Leave a comment