Bucureşti, primul meu Paradis

Aici, clima e londoneză, preţul tutunului – aproape italienesc, vinul de patru ori mai ieftin ca la francezi şi încă nu se consumă vodcă cu limonadă în cârciumi. Aici, maşinile gonesc noaptea pe toate bulevardele, aproape desprinzându-se de asfalt, iar ea îmi spune, deasupra mesei, “De-asta nu cred că oraşul ăsta doarme vreodată”. Tot aici, paharele din restaurante sunt mai curate ca-n Austria, iar pâinea cu ciocolată e mai proaspătă ca la bulgari.

Mi-am tuns părul şi am încălţat după trei ani, teneşi. Mersul pe jos a început să-mi surâdă, am aruncat pensulele de machiaj, am citit TATAIA şi aproape că m-am înfiorat la gândul că asta e acum, arta. Asta e acum dragostea, în vremea tehnologiei, ăştia sunt acum prietenii, astea sunt acum locurile, în care toată lumea cunoaşte pe toată lumea. Sentimentul de generaţie e la maxim.

Nu contează care e starea vremii sau că astăzi sărbătorim pe facebook Sfârşitul lumii, pentru prima oară şi în România. Am găsit relicva asta fix în seara asta, fix din lumea celor ce nu mai cuvântă, fix de pe un card de memorie pretabil exterminării prin curăţenie generală, şi când ai apăsat atunci click şi s-a făcut clickul poză, traversam la braţ podul de la Izvor şi Bucureştiul vroia să pară, chiar şi pentru doar pentru 1, 5 ani transformaţi în zile, o poveste de dragoste.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s