“Tu sais bien que la Femme Française fume et garde un teint de rêve et mange sans grossir. Elle ment sans vergogne aussi.”

“L-am cunoscut pe Cătălin după ce mă angajasem la revistă. Era fotograf şi mi se părea simpatic dincolo de limita acceptabilă. Colaboram pe proiecte mici şi ne beam cafeaua împreună când trecea pe la redacţie. Citea romane post-moderne şi începuse să lucreze la o colecţie de eseuri. Se îmbrăca foarte şic, în pulovere de caşmir şi pantofi Oxford, arborând, la aproape toate adunările sociale, un joben. Eram intrigată de sexualitatea lui, pentru că îl văzusem des în compania unei fete, însă felul său efervescent şi subtil de a aborda lucrurile şi oamenii îmi dădeau de bănuit că ar fi bisexual. Eram supărată că nu întâlnisem niciun heterosexual cu simţ estetic şi cunoştinţe literare mai vaste de trei-patru cărţi frunzărite în liceu sau pe budă.


Într-o dimineaţă îmi spusese:
– Te-am visat. Erai într-o rochie mov şi foarte complicată, de asemenea, în tot felul de voaluri și volănașe. Mi-ai arătat o poză cu mama ta: era Gwyneth Palthrow. Ăsta a fost visul. Dar ai fost în el, şi acum iată-te. Deci anorexia vine din moşi-strămoşi, zâmbise el.
Îmi plăcea că îmi vorbea fix pe limba mea.
– Nu știu, am încercat să caut înţelesuri ascunse și simboluri în dicționare de vise, dar n-am prea ajuns la concluzii…

***

În anul acela am schimbat cel puţin câteva sute de rochii. Începusem să lucrez cu mai multe agenţii pentru pictorialele în care pozam, iar unele dintre haine îmi rămâneau sau le cumpăram ulterior. Scriam în tot restul timpului şi mergeam la plajă de câte ori se ivea un bun samaritean cu o maşină disponibilă. Planul emoţional începuse să semene cu un loc prietenos. Vanessa avea să fie ultima mea legătură amicală formată după vârsta de 19 ani, dar şi una dintre cele mai puternice. Ne întâlneam şi vorbeam câte în lună şi în stele, criticând societatea, întorcând pe toate părţile romanele pe care le citeam şi dezbătând universul relaţiilor. Cu Vlad mă vedeam de aproape şase luni şi o linişte plăcută se aşternuse peste legătura noastră. Era august şi ne petreceam toţi trei serile la cinematografe în aer liber sau la terasa Green Hours, la concerte de jazz. Glumeam adesea unii cu alţii, asemănându-ne cu fetele din Sex and The City. Eu eram Carrie, iar Vanessa era Samantha. “Vlad e Charlotte!”, izbucnise ea în râs într-o zi. “Mai avem nevoie doar de-a patra şi suntem gata!”. Îmi plăcea că ne puteam face de râs în toate felurile, fără ca niciunul dintre noi să se supere.


– Aţi observat cum manechinele sunt toate ca nişte pagini albe? ne spunea Vanessa, sorbindu-şi vinul vădit dezamăgită. Desigur, manechinele acelea care defilează sunt machiate şi corectate în zeci de miliarde de feluri, iar chipul lor se confundă într-o mare de alte asemenea chipuri.
M-am gândit la modelele pe care le cunoscusem în acea vară. Avea dreptate. Pielea lor perfectă era contextul ideal pentru a crea orice personaj.
– Spre deosebire de modele, femeile obişnuite au zgomotul interior întipărit pe chip. Unele sunt viciate, altele îşi transportă frumuseţea ca pe o armă… Sunt cele pentru care un simplu rictus devine un trademark. Sunt cele şic, pline de pistrui, cele cu ochii bulbucaţi, cele cu buzele supte…


Poate era mai bună de actriţă, gândeam. Vanessa îşi schimba chipul şi niciodată asemănarea – femeie liană, şopârlă ascuţită, toată numai braţe şi nervi sub limbă.
– Ştii, Vanny, îi spusesem. Poate că n-ar fi rău ca fata aceasta de pe urmă care să ne completeze triumviratul, să fie o modelină fără caracter. Poate ar fi amuzant să ne debarasăm de lumea asta încărcată de fantome ale tinerilor plecaţi şi de drame consumate la bere.
<<Trebuie să ne găsim perechea, cea de-a patra, să o alegem dintr-o listă nesfârşită şi elaborată de sâni şi mâini şi unghii pictate cu cerneluri de mătase. Să o iubim şi să o părăsim din plăcere. Ar putea fi şi un el, fireşte, supus delincvenţelor noastre colective şi mâncate de stângăcie. Aceasta din urmă nu ne părăseşte niciodată>>, scrisesem în aceeaşi seară.”

—-letters, work in progress, 2005-2011—-

Pictures, September ’07
many thanks to V. and C. for inspiring this fragment
title credits from G.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s