Dragostea nu ţine de foame la amiază, oamenii da

“Nu am fost niciodată fata populară din şcoală sau din liceu. Nu am avut vreodată o gaşcă de prieteni sau un cerc extins de amici. Am pierdut numeroşi oameni la care am ţinut. Nu am zeci de cunoştinţe. Nu îmi place să pierd nopţile nefăcând nimic prin baruri şi să mă hlizesc de parcă aş fi la Circul Globus.

Am adunat de-a lungul vieţii un clasor de momente glorioase sau stropite cu durere. Sunt plină de oameni, locuri, memorii, romanţe târzii şi relaţii (ne)fericite, eşecuri, comori şi certuri. Inima mea este un oraş. Se crapă precum sticla subt trăsnet de fiecare dată când recreez trecutul.


Îmi lipsesc toţi străinii cărora nu am îndrăznit să le vorbesc. Şi toţi oamenii cărora le-am dat drumul sau care m-au îndepărtat şi pe care nu îi mai văd decât pe Facebook, acest anuar al iubirilor, pierderilor şi performanţelor noastre sociale.

Nu am legat nicio prietenie consistentă dupa vârsta de 20 de ani. Toate sunt formate din fractale ale vieţilor trecute. Nu mă pricep la a citi oamenii. Nu ştiu cum să mi-i apropii. Nu sunt introvertită dar mă laud cu timiditatea şi nesiguranţa aproape definitorii. Dacă ceva mă răneşte, mă retrag înainte ca rana să supureze. Fac asta cu toţi oamenii, mai puţin cu relaţiile de dragoste.

Poate că e o epocă neprietenoasă. Poate că internetul şi concentrarea maselor pe platformele de socializare online nu sunt decât o altă faţadă a alienării. Poate că viitorul ne va lipsi complet de emoţia atingerii umane, de fluturii îndrăgostirii sau de rememorarea celor iubiţi, şi vom trăi într-o societate clădită pe pilonii reproducere, progres ştiinţific şi uniformizare, precum cea din viziunile lui Evgheni Zamiatin. Nu cred în puterea apropierii prin internet. Acest motor al lumii contemporane ne lipseşte de cea mai importantă coordonată socială: prima impresie. Strecoară teama şi gelozia în relaţiile noastre, ne face invincibili în spatele unor avatare după chipul şi asemănarea idealelor noastre de frumuseţe, inteligenţă şi statut. Ne face atrăgători, inabordabili, impertinenţi, vulcanici, senzuali, învăluindu-ne într-un magnetism greu de suportat pentru cei care ne cunosc şi dincolo de pixelii ecranului.

Poate că, cine ştie, sunt doar o romantică realistă şi indecisă, blocată pe imagistica trecutului şi ancorată de fiecare om pe care l-a iubit şi l-a purtat mai departe, în noi poveşti.

Sau POATE că există o scăpare şi pentru asta. În cărţile mele, voi scrie câte un bilet tuturor celor pe care i-am pierdut, rănit sau uitat. Va fi un proiect pentru inima mea. Te iubesc.”

letters, work in progress, 2005-2011 –

Advertisements

4 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s