Dezintegrarea persistenţei memoriei

O făptură lucioasă, ca soarele strecurat prin crevase. Îşi mişcă trupul filiform pe cântecele din fundul creştetului ei, îngânând cu pasivitate aceeaşi melodie. Şoferul de taxi o întreabă, stăpânindu-şi rânjetul, dacă are vârsta necesară ca să fumeze.

Se întreabă dacă e deja la vârsta – despre care i-a fost înţesată pubertatea – la care femeile ar trebui să-şi ascundă etatea din cochetărie sau dacă e doar indiscreţia pulsând în colţul ochiului ei, refuzând să deschidă buzele.

– Ciudat, nu v-aş fi dat mai mult de 17, poate 18, explică bărbatul.

De ce i-a spus? Până la urmă, e doar un număr. Şi el, ca şi mulţi alţii, îl apropie de o cifră. 17 ani a fost acum foarte mulţi ani, iar ea nu-şi aminteşte decât vagi nuanţe ale teritoriului pe care l-a părăsit.

E aproape toamnă şi în sufrageria din casa copilăriei ei o aşteaptă biletele pentru Paris. Îşi deschide o Cola Light şi aprinde o ţigară. În bagaj nu pune nimic, doar espadrilele şi mersul trenurilor.



Photos David Burlacu
Animation Yozzo

Advertisements

One comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s