Because we are nowhere and it’s now

“Mereu m-am gândit la deviaţiile de stereo ca la această faţadă a iubirii moderne. Instabilă, mereu cu un picior dincolo de prag; subestimată, mereu cu aşteptarea neconsumată a unei râvnite apartenenţe. Plată, necutezătoare, nedisponibilă, sufocată de obligaţii şi mereu agilă în a-şi pretinde drepturile. În a-şi înăbuşi visele, în a se autoperima. Suma anilor tulburi, a dimineţilor goale stropite cu şampanie ieftină, a gurilor care se cos din orgolii şi a celor care se descarcă în avalanşe de nesiguranţă. Prin ele grăiesc memoria înecată de persistenţă, patimile împotriva propriului trup, pledoariile împotriva singurătăţii. Războaiele împotriva urii, dezmărginirii, necredinţei. Abandonul, delirul, epuizarea prin care ne tărâşte şi în care ne deşeartă dorul, încrederea care ne devine atât de străină, fericirea trăită în rate şi saturaţia pentru legături înnodate doar pe sfert. Mi-aduc aminte că am ales numele blogului meu total aleator. Părea să nu aibă nicio importanţă atunci când am tastat prima dată, fără să ezit, deviaţii de stereo. Declicul s-a produs mult mai târziu, cu Life in Mono de pe soundtrack-ul de la Marile Speranţe, cu versurile atât de familiare, care îmi confirmau ipotezele asupra singurătății, pe care atât de des le evocasem. Suntem doi, dar în esenţă ar trebui să fim doar unul. Şi tot ce ne schimbă, tot ce ne împrăştie, tot ce ne separă şi ne adună sunt perturbări controlabile sau nu.

Răbdarea cu care m-am lăudat ani la rând suferă un atac fatal în această seară. Îmi impun totuşi să nu răbufnesc, să îmi ostoiesc această febră necuvenită şi să nu întind mâna după maşinăria de dependenţe, cum îmi place să numesc telefonul. Mă aşez la masă şi scriu următoarele: te vei numi Ioana, la fel cum te-ai numit ani la rând. Vei servi drept eroina acestui foileton. Mă controlez doar pentru acest ceva cu care m-am obişnuit dincolo de plăcerea de a atinge tastele. Deci, Ioana. Fură poze; încă nu se poate sustrage acestui obicei maniacal, bine înrădăcinat în necesitatea de perfect. Ioana; încă nu are vârstă, obloane sau cearcăne la ferestre, dar, exact de-asta, va trebui să se grăbească mereu. A crescut până la vârsta la care prieteniile nu se mai leagă, oamenii se adâncesc în angajamente sordide, iar, daca eşti norocos şi ferice, trăieşti o încântătoare existenţă ieftin romanescă sau scump hollywoodiană, presărată cu detalii seci, vagi sau dulcegi.

Lucrurile care m-au fascinat întotdeauna au fost: şampania răsuflată pe stomacul gol, în Dimineaţa abolitoare de după Anul Nou, femeile secerate de dileme amoroase şi tutun şi pielea albă, grefată numai de însemnele timpului, de pe spatele şi braţele lor. Eroina mea e, la rândul ei, o relicvă a tuturor mâinilor şi dinţilor ce s-au servit din carnea ei, o brazdă vie în care colcăie nesiguranţa, panica şi paranoia şi care duhneşte a foame avidă şi a secetă. În fiecare dimineaţă porneşte pe acelaşi drum, în metroul în care paznicii poartă măşti ca pe un scut de oţel împotriva gripei, femeile îşi îngroapă nasurile în fulare, iar bărbaţii admiră în prostraţie dosul Simonei Sensual de pe prima pagină din Cancan şi Libertatea. Apoi în tramvaiul care scârţâie din toate roţile şi îmbinările de te hurducăie mai ceva decât căruţa. Aici situaţia e puţin diferită. Poate să-şi scoată volumul din geantă şi să se resoarbă încet între pagini, înainte ca împuţitul de controlor să apară şi să-i ceară biletul. Biletul, na biletul! S-a hotărât. De fiecare dată va răspunde cu o privire lungă, în anticipaţie, după care va bălmăji o franceză precară sau va intona o italiană răspicată, în funcţie de starea lucrurilor. Nimeni nu va şti adevărul. Controlorii RATB nu cunosc decât limba maternă, şi încă şi la asta au dubii. Aşa că se va ghemui, în orice caz, în hardughia aceea murdară care o duce, printre automobile şi copaci desfrunziţi, prin toate visele ei posibile, înainte să o deşerte pe peronul din faţa clădirii unde lucrează. Alexandre Jardin spune: imaginaţia este cel mai bogat refugiu, visarea, cea mai fidelă dintre nebunii.”

Advertisements

One comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s