Pierderea inocenţei e scrisă-n calendar

Vreau miros de copilărie şi alte imagini frumoase, candide, care te zburătăcesc. Baloane în buchete mari. Deconstructing tumblr. În ianuarie miroase a aprilie. La Vama Veche se împlinesc toate visele. Mă dor picioarele dar sunt fericită. Am făcut un an în agenţie. M-am oprit în faţa pomului de iarnă şi m-a podidit plânsul. Nu mai eşti copil când nu mai poţi să te bucuri de nimic. Poate ar trebui să ne amestecăm amintirile şi atunci o să ne înţelegem mai bine. Cine iubeşte şi lasă, vorbim noi disear-acasă. Nu mai simt nimic-nimic, şi tare aş vrea să dorm câteva luni. Toată viaţa mea a încăput în trei cutii. El mi-a furat morcovii şi m-a abandonat în staţie. Aş vrea să merg pe dig şi să fie vară, dar aici nu bate vântul şi nu mai e la fel, şi am făcut cearcăne, mama. Am învăţat multe anul ăsta, dar mai bine cred că o să mă duc să beau, e mai confortabil decât să îmi fac mizeriile alea de rezoluţii.

Facebook are timeline şi vede tot-tot, şi atunci când crezi că nu vede şi-ncerci să te ascunzi, ţi-arată, pe bucăţele, cine erai acum nu foarte puţine luni, nu foarte mulţi ani, când ţi-ai declarat viaţa aici, în învălmăşeala asta de etichete, cereri de prietenii, plăceri vinovate şi îmbrânceli. Ţi-arată cine erau şi amicii pe care nu i-ai întâlnit niciodată. La început e foarte amuzant, e o restrospectivă drăguţă, e ca atunci când foloseşti cuvântul “drăguţ” pe messenger şi e ca şi când îţi vine să vomiţi. Apoi te uiţi mâhnit la tine, la ei, la cine eraţi, râzi, că ce poţi să faci altceva, la trecut, ca prostul la sat, îţi spui că erai, că eraţi tineri, nepăsători, imaturi, gălăgioşi, simpli, tâmpiţi în seninătatea voastră de la început de viaţă, început de joburi, început de inimă. Cauţi motive generoase pentru starea ta curentă, îţi proslăveşti blazarea, cinismul e un lucru bun şi, mai ales, dobândit. E ca o primă de Crăciun pe timp de criză, e recompensa după ce te-ai tăvălit un an doi trei prin căcat şi te-ai simţit cel mai singur, netot, neom, neiubit dintre Pământeni. E lumina de la capătul Controlului. E înţelepciunea amară care te face acum inabordabil şi exigent în privinţa prietenilor, trupelor pe care le asculţi şi ciorapilor Paul Smith cărora le rupi eticheta dimineaţa pentru că ai văzut într-un film că e mai simplu să-ţi tot alimentezi stocul de şosete decât să le speli. Uneori te simţi bătrân, alteori te simţi fraier. Alteori, zburdă în tine un soi de fluture mare al dimineţii iubirii, pe care îl scoţi afară imediat cu o spălătură stomacala pe bază de shoturi. E totuşi, ceva periculos şi nesăbuit să te îndragosteşti acum. Ţi-ai pierde toată credibilitatea, te-ar podidi fricile, ar fi de neconceput. Postezi ceva pe facebook în legătura cu asta, pentru că ţi-ar fi plăcut, totuşi, să te mai îmbeţi din inocenţa aia pe care, dacă n-ar fi existat unealta asta socialistă socială care să-ţi amintească cum te-ai prostit cu înaintarea în vârstă, n-ai fi uitat, desigur, că o ai.

Photos: Das Sasha

Advertisements

5 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s