Fluturii nu mai au stomac când moliile nu mai au naftalină

Aici toți oamenii vorbesc despre sentimente, resentimente, presentimente, adaugă treptat câte o consoană dură în fața celui mai volubil cuvânt din lume. Îi schimbă puțin câte puțin structura, îi rigidizează forma, îl prefac din fluture în omidă, ca și când ar turna zațul în cafea după ce s-a umplut cana.

Toți oamenii se învârt ca muștele bezmetice în jurul sentimentului, toată viața, nu există scăpare. Chiar dacă nimeni nu găsește pe nimeni, spune Buk în timp ce ele își smulg sprâncenele răzlețe și se rujează după ce și-au încălțat ciorapii cu bandă, iar ei și-au împrospătat respirația, clasorul de replici și au luat cămășile de la curățătorie. Trăim pentru sentimentul ăsta, spunem unii dintre noi în jumătatea de viață în care ne place să ne privim înțelepciunea înțepenită în oglinda celorlalți și să dăm sfaturi. Chiar și atunci când fugim de el ca de necuratul, oboseala asta se sfârșește și-ncepem să ducem dorul celor pe care nici nu i-am întâlnit.

Eu mă gândeam la Marni și pantaloni oranj neon când mi-a ieșit fluturele din stomac, își bătea aripile de toracele meu și a trebuit să înghit în sec și de sete, de parcă nu aș mai fi vrut niciodată să sărut pe cineva pe nepusă masă.

Photos Martha Sarah

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s