Frumusețea e o pasăre rară, urâțenia e o pasăre măiastră

Eu m-am născut rățușca cea urâtă, și vreme de șaisprezece ani, tot așa am continuat să fiu. Știți cum e, în școală ești un nimeni, și atunci, chiar nimeni nu catadicsește să-ți arunce un cuvânt. Dar privirile, privirile sunt neîndurătoare. Mai tăioase decât cuvintele, mai reci decât sloiurile de gheață la Marea Nordului, toamna. Eu am încercat să merg cu turma, dar turma mi-a rămas mică, a rămas înapoi, până când a devenit doar un contur, doar un punctuleț precum cele pe care și le făcea Twiggy cu tușul sub ochi.

Eu am încercat să îmi rujez buzele, să port roșu, am încercat să ascult muzica generației mele, Kiss FM, Radio ZU, am încercat să port discuții despre flori, fete și băieți, uneori chiar despre modă, frumusețe și tendințe. M-am străduit din răsputeri chiar să zâmbesc când toată lumea o făcea și să adopt expresii de vocabular elitist pe care unii oameni le rumegau cum rumegi ceapa rămasă prin dinți de la un sandviș vegetal. Am încercat să fiu plăcută, admirată, nu am mâncat uneori de emoție și am băut ce beau și alții, doar de dragul de a fi îndrăgită. Eu nu am reușit să mă integrez și nici nu cred că mi-a fost dat să perseverez pe scara bunăstării sociale, așa cum ne e dată ea astăzi, cel puțin.

Până la urmă, eu n-am mai încercat să fiu altcineva. Pentru că de la frumos te poți întoarce numai la urât, veșted și scorojit, cu toate intervențiile terapeutice de ultimă generație, însă de la urât te poți cățăra, ca viermele, numai spre frumos. Din beznă nu poți urca decât spre lumină. E o lumină plăcută și nu are nimic de-a face cu încrâncenarea de a dori să ai, să iei, să ții sau să subziști. Cu traiul din tipare sau cu năzuințele de carton, cu bronzul de salon, cu cărțile citite pentru că-s la modă, cu hainele îmbrăcate pentru că zice ELLE, cu teribilismul neo-adolescentin, cu contractele de iubire prestabilită.

Dar sunt vanitoasă. Abia aștept să împlinesc 30 de ani, lumea spune că e singura vârstă la care femeile sunt cu adevărat frumoase.

Pantaloni thanks to TINA R, de găsit aici

Jacheta River Island

Pantofi Nine West

Pene de la un domn din Piața Romană

Multe mulțumiri Alex Stan pentru foto

Advertisements

7 comments

  1. O

    Nu ca as lua postarea ta ad literam, but I feel the urge to say it…I am sure you were never ever the ugly duckling…It’s just that often at 16 people wrongly label beauty…in nise stramte, prea bine conturate, in care subtilitatea si trasuturile care se insinueaza in minte, like tea from a teabag rareori isi au locul.
    You are beautiful now and you’ll continue to be at 30 si orice alt multiplu al sau.

    Long live your blog!:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s