Plouă cu mătase de cireș când plouă în luna nevrozelor

“Vine mai, luna asta care m-a făcut mereu să mă simt sleit de sentimente, să văd lumea în cel mai oribil roz, în cel mai vulgar negru și în cele mai ciudate creații ale ei. Poate sunt doar povești de demult, eu le văd și acum cum înfloresc din întuneric însă. Mă simt febril, intoxicat de fericirea altora, mă simt neînduplecat și avid de ploi și tunete, străfulgerat de idei, însuflețit de chemări, ros de neliniști, cutremurat de aluzii, străbatut de arome și gusturi improprii, sugrumat de căldura acestui aer irespirabil, subjugat de tine…tot de tine; mereu, și nesincer și fără curaj.

Un buchet de foame. Îmi aprind ochii ca să văd mai curat în noaptea electrică, să-mi anin brațele și somnul de crengile viselor, de ramurile norilor, să-mi scutur fruntea de neliniști deasupra apelor la fel ca cireșul care-și răspândește neștirea de petale asupra iubirilor care îmbracă necontenit drumurile și aleile.

Vine mai, luna care m-a făcut întotdeauna să mă simt lipsit de sentimente; încărcat de patimi pictate în cele mai neasemuite pasteluri, și nu mă mir ca timpul nu m-a lăsat să văd lumea altfel  decât în cele mai ciudate, mai suprarealiste culori ale sufletului omenesc. Sunt un astenic incorigibil.”

Fragment revizuit, 2012, Bruxelles – București, originalul din 2006

Foto: Florin Panaitescu

 

Advertisements

2 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s