Toate drumurile care nu apar pe hartă sunt ceea ce par

Am găsit de curând o stradă pe care dacă mergi, nu foarte mult, o să ai impresia că se termină cu o mare. Nu sunt maşini şi nu se lipeşte niciun fir de praf de tine sau de rochia ta nouă. Suflă vântul puţin, e cald dar nu e o caniculă pe care să vrei să o extragi cu penseta din toţi porii şi s-ar putea ca liniştea să te facă să te miri puţin că n-ai ajuns în cu totul alt loc decât sperai. Sufletul nu ţi se mai agită, chiar dacă tu crezi că încă ţi-l tragi.

Astăzi am ajuns însă pe un alt fel de stradă, care se termină cu o fâşie plană. Deschizi fereastra din capătul ei şi, dacă ai noroc, dacă e mai senin sau a plouat, fâşia se transformă în dealuri şi în câţiva munţi şi începi să te întrebi dacă Pământul e atât de rotund pe cât l-ai lăsat ultima dată. Drumurile noastre toate sunt doar în bagaj. Leneşul mai mult aleargă.

Tata lucra probabil în vârful lumii. Sau aşa am ştiut eu toată copilăria, nemaicunoscând niciun uriaş de ciment cu doisprezece etaje în tot oraşul*. Când îşi bea cafeaua, probabil, la câţiva metri de mama, şi se uita pe fereastră, a văzut şi peisajul ăsta post apocaliptic pe care ai vrea să-l străbaţi cu tălpile goale. Mi-a arătat geamul, eu aveam foarte puţini ani şi, chiar dacă azi, de dimineaţă, mai întinerisem oricum cu câţiva, am mers până acolo ca să mă conving că mai am ceva din ramurile care mi-au crescut când am aflat că totul e relativ aproape, chiar şi dacă tu crezi că ce-i al tău e pus departe.

* clădirea se află lângă Piaţa Chibrit, paralel cu calea ferată. pe geam se văd, când nu e ceaţă, munţii de pe la Sinaia încolo. Sentimentul e înălţător, garantat 100%, din 1993 încoace.

BIPOLAR TITS T SHIRT IS AVAILABLE HERE AND AT B’ESTFEST THIS WHOLE WEEKEND

PHOTOS THANKS TO MARTHA SARAH 

3 comments

Leave a reply to martha Cancel reply