Dicţionar de idei simple. Prognoza meteo a prietenilor mei

Mi-am dezvoltat un obicei dubios.

Anul ăsta, majoritatea prietenilor mei au plecat din ţară şi îşi continuă aventurile cotidiene în locuri mai luminoase, mai friguroase sau, pur şi simplu, mai amăgitoare decât cele de aici. Pentru că mă simţeam permanent deconectată de prizele acestor legături, unele vechi de ani buni şi răi, şi pentru că nu am o simpatie nemaipomenită pentru Skype, am început să îmi întreb amicii emigraţi cum e vremea prin părţile lor. Unu-două telefoane pe lună, alteori e-mailuri, mesaje scrise, şi, “Cum e vremea?”.

Veţi râde, n-am simţit nevoia să îmi banalizez existenţa într-atât încât să cad în plasa discuţiilor meteorologice. Ştiţi, conversaţiile alea fetide în care ne găsim uneori angajaţi ca tâmpiţii, pentru că împărţim liftul sau pauza de ţigară cu un coleg sau o colegă care nu ne inspiră şi nici nu ne deranjează (dar Dumnezeule, ce bine ar fi dacă nu ar spune nimic…).

Ei bine, nu. Aş putea să consult prognoza pe site-urile de specialitate sau să îmi descarc cea mai recentă aplicaţie meteo pentru Android. Şi ele mi-ar spune că la Strasbourg fulguie, că în Amsterdam e înnorat şi că în Bruxelles e chiciură. Dar buletinul meteo de pe internet sau de la TV nu îmi va povesti că la Strasbourg, Cătălin bate bulevardele împodobite deja de Crăciun de la jumătatea lui noiembrie, că Laura se plimbă sâmbăta pe plajele din Haga, unde marea pare să fie deasupra pământului sau că Ana şi-a scos paltonul preferat la înaintare, ca cafeaua în mână, pe Rue de l’Athenee.

Întrebarea asta îmi deschide o mie de uşi spre dimineţile şi zilele celor cărora le duc dorul, şi tot atâtea ferestre către gândurile lor. Clasicul “Ce faci?”, care de obicei ne aruncă înapoi un mormăit sau un “Mbine, ce să fac…” e atât de puţin ofertant pe lângă înşiruirea de poveşti care se înfiripă dintr-o chestionare rapidă a vremii.

La depărtare, cele mai simple semne de întrebare capătă cele mai însemnate răspunsuri. Şi aşa am găsit un sens în toată povestea asta cu lucrurile banale pe care îmi place să le transform în nimicuri fabuloase.

Poveste pentru IDELIER BUCHAREST

Jachetă SARA, Dinu Bodiciu

Pantaloni, Silvia Şerban

FOTO: Das Sasha
CONCEPT & STYLING: Ioana Cristina Casapu

Advertisements

2 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s