Tagged: alexandra diaconu

2012

DSC_0174

Am retrăit, pe repede-înainte, toți ultimii trei ani pe care mi-i amintesc. Mi-am crescut și mi-am colorat unghiile și părul după asemănarea celor de atunci. Am făcut și am simțit lucruri atât de asemănătoare că m-a înțepat rutina sub coaste. Am învățat pe de rost circuitul oamenilor în viețile noastre și mi-am amintit de Ioana Nemeș și de ale ei povești pe care lumea le repetă de când pământul ca pe anotimpuri, fără ca noi să putem face, cu adevărat, prea multe în privința asta. Aș vrea tare mult să îmi tai părul și să arăt iarăși ca un băiat de 17 ani, dar n-aș face decât să sădesc semințe suficiente pentru încă trei ani de repetiție. Aș putea să dansez cu și mai multe fete cu care am împărțit, fără să vreau, farfurii, furculițe, săpunuri, șervete de bucătărie și locul din dreapta al saltelei, dar asta nu mi-ar dezlipi etichetele de fostă cea mai bună prietenă.

Când am mers pe podul Basarab aveam Little Black Submarines în urechi și șoferul băgase cea mai oportună viteză, de-mi fluturau aproape urechile.

Jumătate de raft de măști de păr pe care le țin în baie îmi aduc aminte de momentele în care am dat bani pe produse scumpe ca să nu par mai puțin snoabă decât cei cu care împărțeam canapeaua, patul sau prosopul de plajă.

Când m-am îndrăgostit mă gândeam la pantaloni oranj Marni și a trebuit să înghit în sec și de sete, de parcă nu aș mai fi vrut niciodată să sărut pe cineva pe nepusă masă.

Prima întâlnire ne-am dat-o în față la biserică și tot acolo ne-a găsit și prima ceartă.

Tristețea e o virtute de care, personal, m-am săturat.

Sfârșitul lumii m-a prins la ora 18.30 în Mini Prix, luminile s-au stins când eram la cabina de probă cu o cămașă lungă și neagră din mătase pe mine, afară câinii au început să urle ca la lună, clienții să se foiască ca termitele și eu să mă întreb dacă asta înseamnă că fac cumpărături proaste.

La Marea Neagră aveam costum de baie ca de la Cannes din 1967 și l-aș fi lepădat oricând pentru că în fața celui mai bun prieten nu îți vine să te ascunzi niciodată.

*Altfel, mi s-au mai întâmplat o seamă de lucruri bune, rele, frivole, tragice, comice și simbolice, dar chiar nu simt nevoia să mă laud cu ele.

Fotografie de Alexandra Diaconu la IDELIER

Advertisements

Dicţionar de idei simple. Haina îl face pe om să se caute de suflet

DSC_0001

DSC_0019

DSC_0013

DSC_0017

465525_10151129808151701_767696731_o

DSC_0031

Am căutat marea cu sarea în diverşi oameni fără să ştiu că ele sălăşluiesc mai degrabă în animale.

Mi-am spus că încă un pahar nu strică sufletul, aşa că l-am dat peste gât şi mi-am închipuit că sunt Alice cu licoarea ei magică.

Când am urcat Coloana Infinitului ningea şi nimeni nu m-a avertizat că la coborâre eşti mai greu, mai plin, mai umflat de ambiţii şi prohibiţii dar cu sufletul golit până la pământ.

Cunosc trei femei care şi-au înlocuit ridurile cu văi ale plângerii, mirării şi exaltării.

Am găsit o rochie în care să îmi netezesc coatele şi să îmi întind pielea de pe spate. Hainele în care m-am simţit acasă nu erau ale mele.

În Control se dădea în stambă Silvia Dumitrescu, iar eu mă gândeam la un sărut şi doar atât.

————————————————————————————————————————————————————————————————————

Rochie de sanatoriu şi Katherine Mansfield, Silvia Şerban

Poveste pentru IDELIER BUCHAREST

Foto de Das Sasha

Îmi place că amesteci crema de la Kiehl’s cu sentimentele

Fumez o ţigară în faţa unui magazin cunoscut din Piaţa Romană. Lângă mine, doi ţigani se vorbesc dacă să-mi salte poşeta sau nu. E frig şi mătasea blazerului meu cărămiziu zburătăceşte în toate părţile. Mă prefac că nu i-am auzit şi intru. Înauntru, muzica e făcută parcă pe măsura unor fiinţe colerice, gata să azvârle cu mormane de haine unele în altele şi în toate părţile. Suport, număr paşii până la uşă şi înapoi, prietenii mei de afară sunt tot acolo. Oare mai stau mult? De ce am venit aici, eu detest să merg la cumpărături, eu nu pot, scoteţi-mă, vă rog, pe uşa din spate.

Pe scări la metrou, încerc un eseu de sinceritate. Mă pun în locul tuturor chiar dacă ei nu se pun în locul meu. Dar mai aflu puţin despre cât de greu devine să deosebeşti vinul de apă, apa de spermă, fluturii de molii, şi moliile de stomacul ros periodic, preţ de câteva zile, de dragostea cu cele mai rele intenţii de care nu ţi-e dat să scapi.

***

Şapte dimineaţa, stau în faţa ferestrei din bucătărie după ce toată lumea a plecat şi îmi dau seama că în cele mai aglomerate locuri te simţi cel mai singur şi că liniştea asta e ca liniştea de după furtună, de după cutremur, de după exploziile mici şi perfide pe care le mai numesc, în ultimii trei-patru ani, atacuri de inimă. Îmi place că amesteci crema de la Kiehl’s cu sentimentele şi că ai scris despre cum purtai Marni când te-ai îndrăgostit, am auzit-o în spatele meu, în timp ce strângea ultimele vase.

Puteam, practic, să port şi Stella McCartney sau rochia pe care a adus-o bunica din piaţă când aveam cinci ani, n-ar fi schimbat mare lucru, dar mi-aş fi amintit, probabil, mai puţin, că am legat o promisiune nobilă de un trenchcoat Marni cu buline care s-a dovedit prea scump,  şi o interdicţie pe care mi-am călcat-o în picioare odată ce am văzut-o pe E. purtând acea haină ca un papagal pe străzile din Paris.

L’AIR DU TEMPS series 5

photos Das Sasha
location thanks to Papiota
Plase LIKE Ruffles for Breakfast

——————————————

PS. Please check out me and Andreea‘s new project, HYPSTERIAVULGARIS

Small talk made our lives similar to episodes from SATC, Skins or Californication, but only 100 times better. We then decided to share all our collected rants about the things we dislike, people we know, stuff that scratches our retina and not-so-adorkable situations in hipster life.
By the principle that vulgarity comes along with age, we founded http://hypsteriavulgaris.tumblr.com/

You can LIKE the page here. Thanks!

Something’s gonna happen to make your whole life better

I listen to this song whenever life seemes dull and wasted. Something’s gonna happen to make your whole life better. It reminds me of summers when I was a kid and vacation with my parents at the seaside made life glamorous, that kind of glitz only the start of the nineties had. The time when people still loved, loved better. It’s the kind of song you’d play at 5 am, before the dawn of a brilliant summer day, birds cross the sky and you know life will be good. People start walking on the street, cars start moving, you hear whistles and heels battering the pavement in the city morning glow, vacations look ahead, boats and trains and planes and the air feels warm and windy, your typing machine is filled with lust of creation. Lovers walk together side by side on the street, friends come for margaritas at seven and your Givenchy red coat hung in the door from last winter reminds you you’re still in a not-so-far but so different time and age, when all of the above were possible and normal.

Loving someone today seems almost an obscenity.

L’AIR DU TEMPS series 3

photos Das Sasha
location thanks to Papiota
Plase LIKE Ruffles for Breakfast

 

this song is for A. you should read her blog