Am retrăit, pe repede-înainte, toți ultimii trei ani pe care mi-i amintesc. Mi-am crescut și mi-am colorat unghiile și părul după asemănarea celor de atunci. Am făcut și am simțit lucruri atât de asemănătoare că m-a înțepat rutina sub coaste. Am învățat pe de rost circuitul oamenilor în viețile noastre și mi-am amintit de Ioana Nemeș și de ale ei povești pe care lumea le repetă de când pământul ca pe anotimpuri, fără ca noi să putem face, cu adevărat, prea multe în privința asta. Aș vrea tare mult să îmi tai părul și să arăt iarăși ca un băiat de 17 ani, dar n-aș face decât să sădesc semințe suficiente pentru încă trei ani de repetiție. Aș putea să dansez cu și mai multe fete cu care am împărțit, fără să vreau, farfurii, furculițe, săpunuri, șervete de bucătărie și locul din dreapta al saltelei, dar asta nu mi-ar dezlipi etichetele de fostă cea mai bună prietenă.

Când am mers pe podul Basarab aveam Little Black Submarines în urechi și șoferul băgase cea mai oportună viteză, de-mi fluturau aproape urechile.

Jumătate de raft de măști de păr pe care le țin în baie îmi aduc aminte de momentele în care am dat bani pe produse scumpe ca să nu par mai puțin snoabă decât cei cu care împărțeam canapeaua, patul sau prosopul de plajă.

Când m-am îndrăgostit mă gândeam la pantaloni oranj Marni și a trebuit să înghit în sec și de sete, de parcă nu aș mai fi vrut niciodată să sărut pe cineva pe nepusă masă.

Prima întâlnire ne-am dat-o în față la biserică și tot acolo ne-a găsit și prima ceartă.

Tristețea e o virtute de care, personal, m-am săturat.

Sfârșitul lumii m-a prins la ora 18.30 în Mini Prix, luminile s-au stins când eram la cabina de probă cu o cămașă lungă și neagră din mătase pe mine, afară câinii au început să urle ca la lună, clienții să se foiască ca termitele și eu să mă întreb dacă asta înseamnă că fac cumpărături proaste.

La Marea Neagră aveam costum de baie ca de la Cannes din 1967 și l-aș fi lepădat oricând pentru că în fața celui mai bun prieten nu îți vine să te ascunzi niciodată.

*Altfel, mi s-au mai întâmplat o seamă de lucruri bune, rele, frivole, tragice, comice și simbolice, dar chiar nu simt nevoia să mă laud cu ele.

Fotografie de Alexandra Diaconu la IDELIER